Mi-e sufletul o barcă
Pe marea-nvolburată,
Târâtă către larg
De valuri sfărâmată .

În jurul meu talazuri
Vuiesc necontenit,
Mă înspăimântă apa
Cu-al ei nemărginit .

Tânjesc după lumina
Pierdută în adânc,
Mi-e dor de mângâierea
Ascunsă în Cuvânt.

Ooo, de-ai veni Isuse
Spre mine să-ntinzi mâna,
O vorbă dacă-ai spune
S-ar potoli furtuna!

Ştiu, la a Ta poruncă
Chiar vântul furios
Devine adiere
Căci eşti ISUS CRISTOS !

Te chem în viaţa mea
Să fii un veşnic Soare,
Nici valul, nici furtuna
Să nu mă mai doboare!

Vulcan -8-11-2011
Mary